Cu toții știm de faptul că România, și noi românii, avem o Constituție, iar aceasta este prima și cea mai important lege din țărișoara noastră, unde sunt cuprinse un șir întreg de drepturi: la educație, la sănătate, la muncă, la un proces corect.
Dar să fim sinceri: de câte ori nu ne-am comportat ca și cum drepturile ar fi cadouri de Crăciun? Așteptăm să ni le aducă cineva.
Adevărul e că drepturile nu cad din cer. Ele nu funcționează prin magie. Dacă nu le cunoști, dacă nu le ceri, dacă nu insiști să ți se respecte, rămân doar texte frumoase pe hârtie.
De multe ori, când spunem „asta e, n-am ce face”, renunțăm singuri la drepturile noastre. Nu pentru că nu le-am avea, ci pentru că nu le exercităm. Și atunci, încet-încet, ele se usucă, ca mușchii pe care nu-i folosești.
Să-ți cunoști drepturile e prima victorie. Să le ceri e a doua. Nu înseamnă să fii conflictual, ci responsabil. Pentru tine și pentru ceilalți. Pentru că de fiecare dată când un drept e încălcat și tăcem, facem un cadou nedreptății.
Din egalitatea drepturilor izvorăște identitatea intereselor noastre cele mai înalte
Așa că data viitoare când spui „lasă, nu are rost”, întreabă-te: ce fel de lume construiesc dacă renunț la ce e al meu?
Drepturile nu se păstrează prin pasivitate. Se păstrează prin exercițiu.
Bucuroși să vă avem aici, la noi, conștienți de drepturile voastre! (de n.m. asiminei)
