În minunata țară numită România, bugetul de stat nu e pentru spitale sau școli, ci pentru “cine trebuie”. Aici, corupția nu-i rușine, e meserie de familie. Și dacă ai o funcție, ai și rude angajate: nepotu’ la primărie, cumnatu’ la consiliu, fina la fonduri europene.
La CCR – adică Curtea Constituțională a Rudelor – s-a decis: declarațiile de avere se secretizează! Că doar n-o să afle poporu’ cât costă vila din Voluntari și vacanța în Dubai.
Pe la spate se practică traficul de influență, că dacă nu știi pe cineva “sus”, stai la coadă cu fraierii. La concursuri pe post, câștigă tot “băiatul bun” – ăla cu subiectele în buzunar și CV-ul scris de nașu’.
În birouri, abuzul în serviciu e rutină. Dacă nu semnezi ce-ți zice șeful, rămâi fără scaun. Dacă semnezi, primești spor și o excursie “de lucru” în Tenerife.
Bugetul țării este o vacă de muls, dar nu de către fermieri, ci de către căpușe cu diploma. Peste toate instituțiile statului tronează căpușele bugetare – firme de partid, ONG-uri, SRL-uri de familie cu scop profitabil, construindu-se lucruri inutile cu bani grei ( fântâni arteziene la sate, WC-uri cu panouri solare la școli fără elevi) și consilieri care consiliază alți consilieri. Se fură cu factură și se prinde greu.
Și tot poporul se întreabă:
“Da’ nouă ce ne iese?”
Răspuns:
“Un loc în tribună, să aplaudăm circul.”
(de n.m.asiminei -4 iunie 2025)
